„Tu, mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele; Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncurile pământului. Cănd nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele... Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei! ”. (Psalmul 139:13-24)

   I. Psalmistul David, regele David, privește înlăuntrul său și vede o alcătuire extraordinară care-l face să fie entuziasmat. Te-ai gândit în ultima vreme la modul în care ești alcătuit? Astăzi cu ajutorul tehnologiei putem vedea lăuntrul nostru mult mai bine decât a făcut-o David în urmă cu trei milenii. Microscoape tot mai puternice îi permit ochiului să pătrundă tot mai profund înlăuntrul organismului. Așa am ajuns să înțelegem că trupul omului este format din organe, iar organele interne din țesuturi, iar țesuturile din bilioane de celule, iar celulele din bilioane de atomi. Încă din antichitate savanții au intuit că trebuie să existe ceva care se află la baza tuturor organismelor vii. În 1665 savantul englez Robert Hooke a observat primul cea mai mică unitate de viață din corp și a numito celulă. Astăzi se știe că un om poartă în el aproximativ 100 bilioane de micro organisme numite celule. De-a lungul timpului, pe măsură ce tehnologia se îmbunătățea, ochiul a pătruns tot  mai adânc, descoperind în interiorul celulei o lume extrem de complexă. Citeam zilele trecute un articol în care un savant se întreba, unde este limita și ce vom mai descoperi înlăuntrul nostru în viitor. Gândiți-vă numai puțin la alcătuirea ochiului; 137 milioane celule fotosensibile. Alcătuirea ochiului până și pe Darwin l-a pus în dificultate, neputând să-l explice... Dar inima! ... Bate de 70 de ori pe minut, 70 de ani fără încetare. În timpul acesta pompând aproximativ 180 de mii de tone de sânge...

   II. Trupul este o construcție fantastică, dar când te gândești la suflet, lucrurile devin și mai uimitoare. David în cântarea sa exclamă: „ce bine vede sufletul meu”. Așa dar David, tu nu ai numai trup, ci și suflet! ? ! Biblia afirmă, viața confirmă, omul este trup și suflet. Prima carte a Bibliei spune: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, ... Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu”. (Genesa 1:27; 2:7) Gândirea antică, precum și scrierile marilor oameni de cultură pe care i-a avut umanitatea până astăzi, sunt dominate de convingerea că omul este format din trup și suflet. Sufletul, ca și aerul, niciodată văzut dar mereu prezent. Sufletul, cel care pune în mișcare întreaga existență a omului. Sufletul, sediul sentimentelor și rațiunii. Sufletul, supraviețuind morții trupului. Sufletul, infinit mai prețios. Dacă nu am fi decât o adunare oarecare de elemente chimice care împreună nu valorează mai mult de 100 de dolari, spun unii, cum am putea explica sentimentele de ură și iubire? Dar poezia lui Eminescu? Dar conștiința din noi și sentimentul înăscut de dreptate? Dar năzuința spre veșnicie? Fapt este că există un trup și există un suflet care vin de la Dumnezeu, și ambele poartă în alcătuirea lor geniul Creatorului. Dacă înțelegi acest adevăr fundamental te alături psalmistului spunând: „Te laud Dumnezeule că sunt o făptură așa de minuată”.

   III. David, în aceată cântare în care subiectul principal este Dumnezeu, amintește și de existența răului. În povestea numită viață a intrat la un momendat păcatul. Păcatul a adus judecata, iar judecata a adus moartea. Ce înseamnă asta? Înseamnă exact ceea ce trăim astăzi. Frică, goliciune, fugă, lupte, trudă, durere, și mai ales despărțire. Moartea în mod fundamental înseamnă despărțire. Despărțirea unora de alții, despărțirea trupului de suflet, și mai ales despărțirea omului de Dumnezeul său. Deși în întreaga istorie a umanității Dumnezeu ca și creator și susținător al vieții s-a îngrijit de om, omul este sub judecata păcatului, în afara Raiului, fără Duhul Domnului, condamnat pentru veșnicie. Biblia spune: „Plata păcatului este moartea”. Aceasta înseamnă îmbătrânirea și descompunerea trupului în pământul din care a fost luat și și-a întreținut efemera existență. Aceasta mai înseamnă că sufletul păcătosului la despărțirea de trup este condus la locul de ispășire a pedepsei veșnice. Dar, slăvit să fie Dumnezeu că există un mare DAR, dar dacă plata păcatului este moartea, darul fără plată al lui Dumnezeu este viață veșnică în Isus Histos, Domnul nostru. (Romani 6:23) Cunoști povestea lui Isus din Nazaret! ? ! Betlheem, Golgota, ... Fiul lui Dumnezeu a venit să ne dăruiască iertarea de păcate și viață nouă, în trupuri noi, cu suflete regenerate, într-un Eden ceresc. El a spus: „Cine crede în Mine, are viața veșnică... ” (Ioan 3:36a) ALELUIA!